Atenție! Înainte de a vă supăra, citiți până la sfârșit!
Statutul de părinte m-a pus în situații care mi-au arătat calitatea unei părți din corpul didactic românesc dar statutul de manager al CMDP m-a pus față în față cu dezastrul învâțământului nostru. Discuțiile cu sute de elevi și sute de părinți, interviurile cu zeci de pretendenți la statutul de cadru didactic mă îngrozesc pur și simplu. Amestec de lipsă de cunoștințe, autosuficiență, nepăsare, lipsă de respect, favoritisme, șantaj și, din când în când, câte un profesor care chiar vrea să-și facă meseria cu onoare, sufocat de hârtii, proceduri, atitudini…etc.
Ce m-a determinat să scriu acest articol? Un interviu de acum câteva zile.
Tânără, ultimul an la master, 3 luni experiență într-o școală, 2 ani experiență în meditații, modul psihopedagogic , licență la Litere. Interviul decurge bine, pare că am în față un viitor cadru didactic de vocație, dedicat. Îmi spune că va merge în vară la titularizare.
Primește un test. Nu nimerește (da, cuvântul e ales perfect) niciun accent al niciunui cuvânt, face greșeli serioase la despărțit în silabe, nu cunoaște sensul unor cuvinte, în sintagma ”vorbește frumos” spune că ”frumos” e adjectiv. Nu are rost să mai dau detalii despre aspecte legate de teorie literară.
O rog, contrariată, să pronunțe cuvintele pentru a auzi unde cade accentul, pe ce silabă și îmi spune că nu a înțeles niciodată aceste aspecte. Încă nu era corectat tot testul să văd restul greșelilor.
O întreb: ”Păi, vei merge la titularizare…”
Mă întrerupe: ”Sper să nu-mi pice asta.”
În acest moment am rămas efectiv șocată. Știu că la facultate nu învață ce ar trebui pentru când ajung la catedră. Deci nu mă surprinde neapărat lipsa de cunoștințe ,deși aici lipsurile erau grave. Nu mai știa nimic din viața de elev.
Lipsa de responsabilitate m-a lăsat cu gura căscată. Nu avea nicio străbatere că va ajunge în fața unor elevi pe care va trebui să îi învețe ceva ce nu știe. Nu a fost rușinată de lipsa de cunosștințe, nu a spus că va pune mâna pe carte…nu, a spus că speră ca nimeni să nu observe că nu știe. Atunci am înțeles mai bine de ce a adus ca argument dorința de a lucra în învățământ la stat ”libertatea” pe care o va avea.
Imaginați-vă un medic care ajunge la patul pacientului, în sala de operație, după ce a avut noroc să nu-i pice la examen bucata de materie pe care nu o știe și pe care se bazează operația pe care tocmai o va realiza.
Cred sincer că, așa cum o casă se așază pe o fundație, care e mult băgată în pământ și nu e la vedere, așa cum o casă se poate dărâma fără o fundație solidă, așa cred că un om care are niște valori solide, o fundație morală de neclintit, va fi veșnic responsabil, indiferent de meseria pe care o va face, de ce studii va avea nu va fi autosuficient și prima persoană de la care va avea pretenții va fi propria persoană. Cum ar arăta țara noastră dacă fiecare ar fi extrem de responsabil cu ceea ce face, în locul în care activează?
Știu că articolele mele supără unele cadre didactice. Unii pot sta supărați: o merită. E greu când cineva îți pune oglinda în față.
Alții se supără pentru că știu că sunt altfel, știu că-și fac meseria cu dăruire, onorabil, cu responsabilitate.
Articolele mele nu fac referire la voi. Din contra, sunt și pentru voi. Mi se pare extrem de frustrant să te străduiești să-ți faci meseria într-un sistem toxic, care încearcă să sufoce și să omoare tot ce e bun.
Sunt onorată și bucuroasă să cunosc astfel de cadre didactice și ca părinte, și ca manager al CMDP. Voi sunteți dovada că nivelul salarial, dotările în școli, părinții, elevii…toate sunt scuze. Cine vrea să-și facă meseria corect, și-o face.