În Centrul nostru s-au pregătit în fiecare an pentru bacalaureat, și adulți. Aceștia sunt persoane care au terminat liceul de câțiva ani dar care nu au promovat examenul și acum văd dificultatea obținerii unui loc de muncă mai bun, calificat, sau imposibilitatea urmării unor cursuri de calificare si recalificare fără existența diplomei de BAC. Toți cei care ne-au trecut pragul au ajuns la noi cu un nivel extrem de redus de cunoștințe și, mai rău de atât, cu o lipsă totală de încredere în propriile capacități.
Munca noastră nu a constat doar in predarea materiei pentru examen ci și în reconstruirea încrederii de sine și asta a ajutat în mare masură la succesul final.
Săptămâna trecută ne-a sunat mama unei eleve care anul trecut era în clasa a XII-a și s-a pregătit la noi pentru bacalaureat. Am crezut ca vrea să ne povestească ce mai face fata. Am fost surprinsă să aflu ca dorea și dumneaei să înceapa meditatiții pentru bacalaureat la noi pentru că nici dumneaei nu are BAC-ul luat.
M-am bucurat enorm pentru că, din punctul nostru de vedere, este extraordinar să vezi oameni gata să-și suflece mânecile și să se apuce de o treabă nu tocmai ușoară, în condițiile în care are și alte responsabilități, familie, serviciu etc.
La prima intâlnire a venit dezamagită că, mergând la fostul liceul unde a învățat ca să se intereseze de demersurile legale pentru înscrierea la examen in iunie 2016, a fost privită cu reticență, cu ironie, cu orice numai cu brațele deschise nu.
”Vai, doamnă, dar n-ați aflat că acum sunt camere de filmat? Nu veți putea copia!”
”Vai, doamnă! La vârsta dumneavoastră să mai dați BAC-ul? Toate se fac la timpul lor!”
”Doamnă, eu am 30 de ani și n-aș mai fi în stare să mă apuc de învățat acum.”
Am liniștit-o , i-am spus că are toate motivele să fie mîndră de ea nu rușinată și i-am prezentat-o pe Lucia, profesoara de română care o va pregăti. Auzind povestea doamnei, Lucia a devenit un zâmbet toată, i-a strâns mâna și i-a spus: ”Sunt foarte bucuroasă că voi lucra cu dumneavoastra! Abia aștept!”
Care sunt resorturile interne care să ne determine să avem reacție negativă în fața unui om care, indiferent de vârstă, vrea să învețe?
Ce anume din mentalitatea noastră ne face să judecăm un astfel de om în loc să-l admirăm, să-l luam de exemplu?
De ce când cineva căzut dă semne că vrea să se ridice noi nu întindem mâna să-l ajutăm ci îl împingem înapoi in mocirlă?
La urma toată, când ești prea în vârstă să vrei mai mult pentru tine și viața ta?
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.