Am observat că mulți dintre părinți (și aici mă includ pe mine în fruntea listei) suntem de fapt niște lupi moraliști. Copiii sesizeaza foarte repede asta si ne taxează, mai ales dacă sunt adolescenți.
Nu-ți roade unghiile, spunem în timp ce le roadem pe ale noastre!
Să nu te prind că fumezi! Fumatul e o prostie, se aude dintre niște rotocoale de fum!
Vorbește frumos, la naiba! 🙂
Eu sunt dezordonată dar mă trezesc deseori certându-mi baiatul că are dezordine în lucruri.
Mi-am dat seama cât de ușor ni se par de făcut lucrurile când trebuie să le facă alții tot propunându-mi să fac mișcare și găsindu-mi scuze în fiecare zi. Mă tot gândeam că e pentru binele meu, pentru sănătatea mea, pentru o viață mai lungă, pentru energie mai multă, etc.
Ținându-mi acest discurs motivațional interior fără efect, mi-am dat seama că lucruri asemănătoare le spunem copiilor noștri încercând să-i motivăm să învețe, să ia examenele cu note mari, să-si continue studiile, să meargă la meditatii etc. Și ne supărăm pe ei cînd n-o fac, și-i catalogăm drept leneși (în cel mai bun caz) cu o mai mare ușurință decât o facem cu propria persoană.
E de fapt vorba și la ei și la noi atat de diferențe de personalitate cât și despre ieșirea din zona de confort.
Unii copii , ca și noi , sunt mai ambițioși, alții mai puțin, unii pot fi motivați mai ușor și alții mai greu.
De când lucrez cu elevi am descoperit că îi putem înțelege mai ușor și ajunge mai ușor la sufletul lor pentru a-i motiva dacă ne dăm seama că sunt tot oameni, cu bune și rele și că în multe situații facem exact ca ei. Când ne dăm seama de asta folosim deja alte cuvinte în relația cu ei și totul decurge mai ușor.
Ca exemplu, care ar fi impactul asupra unui copil când părintele îi spune ceva de genul: ”Băiatul meu, de astăzi nu mai fumez. Fumatul este nociv și presupune cheltuirea unor bani fără rost. Am simțit pe pielea mea dependența și îmi doresc ca tu să te ferești de ea. Dar nu pot să-ți cer să nu fumezi atâta timp cât eu fumez așa încât mă las. Îmi va fi foarte greu și voi avea nevoie de ajutorul tău.”
Sau: ” Fata mea, mi-am dat seama că te tot bat la cap sa nu mai consumi atâta cola și fast –food dar eu însâmi am obiceiuri nesănătoase pe care ar trebui să mi le schimb. Îți propun ca timp de o lună să gătim împreună sănătos și să facem zilnic 30 de minute de plimbare în care să ne povestim ce am făcut peste zi. Astfel vom face și mișcare și avem ocazia să petrecem ceva timp împreună. Ce spui?”.
Exemplele pot continua. Ține tot de ieșirea din zona de confort să abordăm astfel situațiile în loc de clasicele:
”Pe vremea mea….”
”Pe banii mei…”
”Eu stiu mai bine…”
”Eu la varsta ta…”
Ce ziceți? Încercăm? Ne uităm întâi la noi?
Articolul nu e pentru parintii care nu au facut niciodata lucrurile in stilul descris. 🙂
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.